- relícvã
- s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
relícvã
Look at other dictionaries:
relicvă — RELÍCVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaşte. – Din fr. relique, lat. reliquiae. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă,… … Dicționar Român
moaşte — MOÁŞTE s.f. pl. (În religia creştină) Rămăşiţele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă; p. ext. veşmânt, parte de veşmânt sau orice alt obiect care a aparţinut unei astfel de persoane (şi căreia i se atribuie puteri… … Dicționar Român
vestigiu — VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Trimis de ana zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 VESTÍGIU… … Dicționar Român
gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… … Dicționar Român
rămăşiţă — RĂMĂŞÍŢĂ, rămăşiţe, s.f. 1. Ceea ce a rămas dintr un tot sau dintr o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ♢ Rămăşiţele pământeşti (sau trupeşti) = corpul neînsufleţit al unui om; cadavru. 2. Ceea… … Dicționar Român
urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare … Dicționar Român
